Ca orice teambuilding…ei bine deja am început prost. Ar fi nedrept pentru experiența pe care am trăit-o să fac asta. Am să încerc din nou.

Aș vrea să pot numi tot ce am trăit în aceste trei zile „teambuilding” dar ar fi ca atunci când aș compara gemul de gutui cu Nutella – imposibil de realizat. De ce mi-aș dori să îl pot numi „doar” un „teambuilding”? Pentru că toți oamenii au ajuns să treacă peste niște bariere impuse de situații/oameni, și am fost noi – o comuniune la nivel de comunitate datorată unui Brașov cald și a unor personalități avide după Frumosul Omenesc.

După un drum de trei ore în care s-a cântat, făcut poze, jucat cărți, două tuneluri, văzut zăpadă, mâncat sandwichurile unuia dintre HR-i și multe joculețe am ajuns în Brașov. 

După ce ne-am cazat la Centrum Hostel, care era așezat într-o alee care noaptea era luminat de o instalație de Crăciun și de unde se auzea muzica un-pic-prea-tare pentru doar o cafenea, am ajuns în Bucătărie (locul unde spiritele s-au cutremurat sub pașii noștri de dans). Astfel am avut primul moment de respiro. Așadar, dacă tot am avut acest moment de respiro, ne-am hotărât să-l schimbăm pentru primele noastre râsete. Timp de două ore, într-o cameră de 8 persoane s-au strâns 15 tineri, unde am râs, glumit și, bineînțeles, am vorbit despre alegerea paturilor.

Seara a fost prietenoasă cu noi, nici prea cald și nici prea frig și ne-am dus către „prima locație de turnir” – o casă a ceaiului și boardgamingului. Aici măiestria s-a arătat în jocul de Catan, improvizația și imaginația în Activity și durerea de cap în Scrabble. Am plecat cântând, am plecat zâmbind, am plecat în noaptea încă tânără pentru noi.

Cum oamenii din Leadership Development nu percep o zi petrecută împreună fără surprize (vorbesc foarte serios, oamenii ăștia au o fixație cu surprizele, iar eu îi ador pentru asta) la hostel ne așteptau niște MEGA clătite. De ce mega? Pentru că erau imense!

După povești de groază și probleme de logică criminalistică, ora 3 dimineața ne-a chemat în așternuturi. Doar că aceste așternuturi nu erau pregătite, încă, de prezența noastră. La ora 5, ultimul zâmbet s-a întins pe fețele noastre obosite și am pecetluit somnul cu multă energie.

Ziua de sâmbătă a început cu noi așezați la o masă plină de bunătățuri. Și cu o coadă la baie. Cu multă agitație. Și cu echipa de HR ce ne-a pregătit un city quest prin Brașov, care s-a terminat cu salvarea „prințesei Brașovului” și cu o pizza de 1850 de grame.

Primul indiciu ne-a dus la Biserica Neagră. Poate de dragul competivității sau poate dintr-alt motiv, toți ne-am grăbit să ajungem acolo și am făcut poze pe furiș orașului care ni se arăta pentru prima oară. După ce am ascultat povestea Bisericii Negre, am primit al doilea indiciu: strada Sforii.

Pe strada Sforii am trăit unul dintre cele mai autentice momente de echipă. O stradă care este a doua cea mai îngustă din Europa și cea mai îngustă din Europa de Est a adăpostit între pereții ei momente de selfie-uri, strâmbete, joculețe și un bătrânel care alerga printre niște tineri care-l aclamau și la final l-au aplaudat. Iar el i-a aplaudat pe ei. Cred că este una dintre poveștile care va rămâne veșnic întipărită între acei pereți.

Ziua a continuat cu noi plimbându-ne după indicii și propoziții scrise invers. După momente pe care să ni le întipărim în memorie și după prințesa Brașovului care era de negăsit. După multe probe, oboseală și dușuri, 18 suflete s-au îngemănat într-o persoană, am aflat și cine a fost această prințesă: managerul de comunitate, Cătălin Cîrstea.

Noaptea s-a desfășurat sub pașii noștri de dans, s-a devoalat prin râsetele noastre puternice și pline de viață, s-a arătat sub forma oboselii care ne-a surprins și îmbrățișat prea repede.

Duminica a început cu noi ascunși prin paturi. Timpul ne obliga să ne grăbim, căci trebuia să încheiem expediția noastră. Cu toate acestea, culorile cu care adunăm experiențe pe pânza studenției nu s-au terminat aici. Din acest motiv nu vreau să închei acest articol cu o concluzie foarte lungă. Aceste trei zile nu reprezintă decât o cărămidă din multe altele ce urmează să ne construiască pe noi ca: organizație, comunitate, departamente, prietenie, Oameni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *