Dacă există ceva sigur în domeniul Leadershipului, atunci este faptul că nu există o singură cale de a conduce. Așa cum nu există un singur calcul pentru a avea rezultatul 4, așa oamenii trebuie să fie inspirați prin modalitatea de leadership pe care o afișezi. Cu toate că poate pentru unii  „Jocul lui Ender” nu a spus foarte multe, eu propun o analiză dintr-un spectru creat în special din prisma Leadershipului. Însă, pentru a face acest lucru, trebuie să avem o bază teoretică.

Cei de la Mind Tools, site-ul pe care l-am folosit pentru a reflecta cel mai bine ce vreau să scriu, ne spun că există patru mari nuclee de teorii ale Leadershipului. Să începem cu primul.

Primul nucleu se concretizează în jurul personalității, mai exact „ce fel de persoană ar fi un bun lider?”. Întrebarea este menită să pună sub investigare caracteristicile unei persoane, mai exact ale liderului. Inițial, se credea că liderii au calități înnăscute, pe care majoritatea nu le are și nici nu le poate dobândi. O dată cu trecerea timpului, teoriile au evoluat și s-au demontat unele idei (cum ar fi aceea a „liderului înnăscut”). Aceste teorii se axează astăzi pe acele caracteristici care te fac să fii un bun lider, caracteristici precum: empatia, asertivitatea sau integritatea. Însă niciun fel de caracteristică (sau îmbinare de caracteristici) nu-ți asigură succesul ca lider.

Al doilea nucleu se mulează pe comportamentul liderului. Astfel distingem trei tipuri de lider:

1)      Autocratic – în momentul în care liderul dă ordine, iar echipa nu este invitată la discuții. Cel mai recomandat ar fi să fie folosit un astfel de comportament doar în momentul în care te regăsești într-o criză. Atunci deciziile trebuie să fie luate pe moment și nu este timp pentru consultare.

2)      Liderul democratic – fiecare persoană își aduce contribuția, prin discuție, iar nivelul de implicare diferă în funcție de permisivitatea liderului. Această abordare este folositoare în cazul în care vrei să ai o echipă consolidată, însă este dificil de gestionat în momentul în care sunt mai multe idei divergente.

3)      Liderul laissez-faire – echipa liderului ia majoritatea deciziilor, iar el nu intervine. Este bine să ai o astfel de atitudine în momentul în care echipa este echilibrată și se dezvoltă de la sine. Liderul riscă, însă, să fie perceput ca fiind leneș.

Este evident doar din înlănțuirea celor trei tipuri de comportament că felul în care se comportă liderul îi afectează pe ceilalți. Nu există un singur tip de comportament care să fie cel mai important. Contextul dictează mai mult decât ne-am dori acțiunile.

Astfel ajungem la cel de-al treilea nucleu: contingența (situația) – leadershipul situațional. Acest nucleu pendulează în funcție de situație. Niciun tip de leadership nu este acceptat ca fiind universal valabil și sunt dezbătute situațiile pentru a găsi tipul de leadership potrivit acelei situații.

Cel de-al patrulea și ultimul nucleu se conturează în jurul puterii, mai precis, în ce constă puterea unui lider? Un model de leadership bazat pe putere este cel tranzacțional, unde oamenii ascultă de lider doar pentru că urmează să fie beneficiari direcți ai unor recompense și din niciun alt motiv. Astfel, structura acestui tip de model stă în crearea de sarcini și recompense. Cu toate că nu pare să fie cea mai bună modalitate de leadership, este foarte bună pentru a crea relații și pentru a stabili un mediu de lucru bazat pe competiție și motivație.

Aceste patru nuclee se regăsesc foarte frumos și în „Jocul lui Ender”. Cu toate că în carte este mult mai detaliat, filmul expune foarte bine cele patru tipuri de nuclee.

Ender Wiggin este personajul eponim al cărții. Personajul în sine întruchipează mai multe tipuri de leadership. Putem spune, chiar, că el traversează toate cele patru nuclee de leadership. Aflăm de la bun început că el este al „treilea copil” și că el s-a născut cu anumite calități pe care nu le are oricine. Astfel, se încadrează în primul nucleu.

Al doilea nucleu se vede în deciziile pe care el le ia cu privire la echipa pe care și-o formează. În diferite instanțe din film/carte el fie ordonă echipei lui ce să facă, fie le explică de la bun început că este dispus la sugestii. Cel de-al treilea tip de leadership, cel laissez-faire, nu este atât de vizibil în film, însă, în carte, se regăsește în pasajele în care ceilalți se antrenează iar el doar se uită.

Cel de-al treilea nucleu orbitează în jurul celui de-al doilea, astfel putem vedea cum Ender se regăsește, poate, cel mai mult în această situație. Însă, trebuie să ținem cont că este o carte ce se bazează mult pe strategie de război. Astfel, în prima parte a cărții, când încă se află în tabăra de pregătire, se axează mai mult pe nucleul al treilea – leadershipul situațional – pentru ca mai apoi, spre finalul cărții, să devină mai degrabă autocratic.

Cel de-al patrulea nucleu este poate cel mai puțin vizibil în această carte. Însă, el există. Sunt anumite momente în care Ender le amintește celor cu care se întovărășește motivul pentru care se află acolo. Astfel, în promisiunea unei recompense directe, aceștia îl urmează pentru a o obține.

Cu toate că risc să par superficial, nu am vrut să dau spoiler pentru cei care nu au văzut filmul/citit cartea. De asemenea, înainte de a face mai multe dezvăluiri, vă invit să citiți articolul pe care l-am folosit pentru a mă inspira și vă invit să analizați filmele pe care le vedeți prin acest filtru, al leadershipului. Veți înțelege, astfel, mecanismul decizional printr-un aparat rațional și veți dobândi o mai bună viziune asupra grupurilor care vă înconjoară și nu numai.

http://www.mindtools.com/pages/article/leadership-theories.htm

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *