25 de studenți. 40 de grade. August. Pepsi.

Tocmai atunci când încerci să vorbesti despre ceva încercând să rezumi, din lipsă de timp, de spaţiu sau de interes, în câteva cuvinte o întamplare, o experienţă, atunci se întampla – nu ştii ce, cum, cât să spui. Oare am surprins esenţialul?

Şcoală de vară de marketing sau Impact Marketing School sunt două denumiri pentru un singur proiect.

Impact are unsprezece ani şi este unul dintre proiectele de tradiţie ale Voluntari pentru Idei şi Proiecte. A fost gândit de o mana de oameni şi de creierele lor în perioada în care marketingul începea să prinda contur şi la noi, iar ASE-ul era asediat de tineri dornici să se puna cu burta pe Kotler.

Nimic nou sub soare, aş zice. Tinerii încă fac marketing, Kotler e supranumit părintele domeniului, iar Impact-ul îi reuneşte de la an la an pe cei mai buni 25 de studenţi la Bucureşti. Mai departe, le creează legătura cu câte o multinaţionala care are nevoie de creierele lor proaspete şi îi supune la test, printr-un brief pe care trebuie să îl rezolve. Simulează lucrul dintr-un departament de marketing al unei companii, cam ăsta e Impact-ul. Şi pentru că e totuşi o şcoală, Impacţii, cum ne place să îi alintăm, au parte în cele 10 zile de traininguri serioase cu specialişti din domeniu, cazare şi masă inclusă.

Proiect vechi, cum spuneam, Impact-ul a avut nevoie bineînţeles şi de organizatori. Mai exact, anul acesta, 11 la număr plus un PM (project manager, desigur). Ne-am strâns cumva prin toamnă, la sfârşit, în noiembrie mai exact. Unii ştiau de proiect din auzite, alţii cunoşteau organizatori din anii precedenţi. Au existat chiar şi foşti participanţi la Impact, care au intrat în VIP special ca să organizeze şi ei o ediţie – îi menţionez aici pe Andrei Moscu şi pe Cătă Constantin, care după cum vă spuneam, au suferit o spălare pe creier atât de puternică în timpul proiectului, încât au revenit.

Au urmat şedinţe (multe!) prin diverse cafenele, sedii, case. Brainstorming-uri lungi, pline de idei în urma cărora am fi putut organiza o sută de Impact-uri. Discuţii peste discuţii în care vorbeam despre EI, adică despre participanţi, fără să ştim cum vor fi cu adevărat. Le-am scris şi o scrisoare la un moment dat, când ne pregăteam să ţinem proiectul în primăvară, în care le spuneam cât de mult i-am aşteptat. Ei bine, proiectul nu l-am mai ţinut primăvara, pentru că, în afară de noi şi de creierele noastre, Impact chiar a avut nevoie de bani. Şi banii se fac greu. Din ce în ce mai greu. Eu nu am participat la această muncă, ci oamenii noştri de bază din vânzări, care evident nu au ştiut în ce se bagă 😀

Momentul în care am aflat că cei de la Pepsi ne dau bani – ţipete, râsete, emoţii. Probabil că prima dintre replicile care au urmat după aflarea veştii a fost “Când facem următorul teambuilding?” . Asta nu pentru că ne-ar plăcea nouă să petrcem, nu neapărat. Ci pentru că avem un HR pe care îl interesează buna noastră funcţionare, dacă mă înţelegi, şi un PM care face prăjiuri. Multe prăjituri şi de care vrem noi. Asta aşa, informativ: nouă ne plac foarte mult prăjiturile şi apreciem orice gest, fursec sau bombonică.

Ultimele luni au fost pline. Am început promovarea şi ne-am pus stand în ASE. Am împărţit fluturaşi, cu rândul, cat nu eram la examen sau la bibliotecă, şi ne-am odihnit pe buturugi (am avut şi un concept, dar despre asta, altă dată). În final, am selectat Impacţii. Timp de două zile, am ţinut interviuri şi am găsit ceea ce căutam. Cei mai buni 25 de oameni iubitori şi cunoscători de marketing.

Acum, mai sunt 5 zile şi îi dăm drumul. Cine nu-i din Bucureşti să-şi facă bagajele, pe 11 ne vedem în formula pe care o aşteptăm de ceva timp şi începem să mancăm marketing pe pâine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *